antimetateză fonologică (gr. antimetathesis „punere inversă”), figură prin care două sau mai multe litere ale unui cuvânt se pun una în locul alteia: rom. fișonat (șifonat), chitie (tichie); lat. tuile (utile) (A). A. fonologică reprezintă un fenomen psiholingvistic care trebuie considerat fie ca joc intenționat, care urmărește comicul de limbaj, fie ca manifestare a unei patologii verbale; ori a ebrietății. Efectul este însă același: receptarea unor cuvinte vag cunoscute, vag normale este urmată de plăcerea descoperirii cuvintelor din care au luat naștere, descoperire care intensifică, prin contrast, comicul celor schimonosite: „După atâtea anecdote cu bâlbâiți, el [Tony Bar], cu dicțiunea lui volubilă și neîntrecută în șapte limbi, se trezi bâlbâit, întocmai ca eroul lui Păstorel Teodoreanu, răposatul Domnu Nae Vasilescu. Neverosimil, dar adevărat. Deschisese ochii și în loc de bună dimineața rostise: «— Nubă midineața!» Se frecase la ochi și surâse singur și inocent la amintirea atâtor duzini de anecdote cu bâlbâiți care l-au înveselit toată noaptea, [...] întrebase uimit ultimii supraviețuitori care deșertau ultimele pahare de cocteil Floarea de Agave: «— Cine radcu și-a tăbuc joc de nime? » S-a oprit cu un început de spaimă: «— Ei, rădcia radcului! Nasta umai Stăporel Reodoteanu mi-a fătuc-o!». Spaima a crescut încleștându-i inima într-o gheară de fier. Hotărât, ceva înfricoșător, absurd și nebunesc se petrecuse în somn. Silabele săreau de la locul lor ca în reclamele luminoase și nu cădeau îndărăt, unde le era locul. Se dădeau peste cap și nimereau alături.” (Cezar Petrescu)